Tăcerea ta e țipătul unei păsări:
Sfâșie lumea în două,
Dar inima mea nu te aude.

Singurătatea ta e zborul unei păsări:
Un fâlfâit ce ucide,
Dar nici o floare nu-colțește în mine.

Vocea ta e liniște desăvârșită:
Þine capetele lumii,
Dar nu-mi scaldă sufletul.

Căldura ta e refugiul lebedelor:
Vine ca o columnă,
Dar nu bate în vasele mele de sânge.

Moartea ta e moartea păsării căzând:
Încheie, liniștește, începe, simte;
Moartea ta e moartea vieții mele.