Dormi, pui de vis,
În brațele mele prea frânte
Să mai conducă lumea
pe ultimul drum…
Splendoarea emoțiilor abrașe se presară,
Gentil, hrănind poțiunea din noi
Cu arta cuvânt.
Tu ești o rază din soarele bun
Extirpat în mine…
Eu sunt o bucată din luna carnivoră de vise
Ce devorează din Sine,
Abstactizând totul până la idee.
Depărtarea de aura ta inocentă provoacă poezie,
Versete păgâne ce reneagă Universul,
Răstignim fiecare în câte un colț de țară
Nostalgia apocaliptică a nevoii de îmbrățișare…
Noi doi,
Un petic de carne,
Nimic mai mult,
Reminișcent în umbra durerii…

Dormi, pui de vis,
În sâmburele amorțit al coșmarului,
Alături de mine!
(9-iunie-2002)