eu încă

mai scriu poezii pentru mama
nu v-am povestit de sânul ei extirpat
și cum îi ședea cu batic în biserică
despre palmele sale
alintându-mi creștetul
făceau să îmi pară lumea ideilor
caldă și sferică

seara
se descălța înainte să se închine
se primenea
și se spăla pe picioare
venele de pe gât i se umflau albastre
părea îmbrăcată în alge
cu părul lumânări plutitoare

eu încă

nu am descoperit fizica mamei
nici chimia
nici genetica
și nici piatra
în orice creștet fără basma
îmi pare
că l-aș recunoaște în zile însorite
pe tata

mata unde pleci? îl întreb
și de ce totdeauna cu spatele
el își duce degetul la buze
îmi face semn
de parcă
și-ar dori ca întrebările mele
să nu-i trezească în oase păcatele

și numai când umbra părinților mei
se face neînchipuit de lungă
ca un cocoș dimineața le strig
voi dungă?
eu încă?

mama îmi mângâie creștetul
- lasă
mai e vreme hai
se răcește
ia de mănâncă