Cu sufletul chinuit de ani de nepăsare
Și uitare, vin să aduc raze de soare
În întunericul din mine. Ignorat și ocolit,
Focul lăuntric al credinței mele s-a domolit,
Lăsându-mă în umbra necredinței să-i privesc
Pe alții cum se aprind, ca și tăciunii când primesc
O adiere de oxigen, atunci când spun o rugăciune.
Mă opresc în Casa Domnului să fac o plecăciune,
Mă luminez încet și eu, lumină din lumină,
Și-I mulțumesc ca un ortac proaspăt ieșit din mină
Că sunt încă în viață și-L rog să fie bine,
Să vină lucruri bune și rele cât mai puține…
Ca să primesc un trai senin și fără vreun regret
Azi las în Casa Domnului o rugaciune amanet…