Alb tremură cerul,
Un geamăt de fulger,
Pe valuri de clipe zvelte
Dintr-o mare de vise.

Și tălpile se afundă molcom
În orizonturi roșietice,
Mirosuri umede se aprind
În roua aburindă și cărnoasă.

Muguri de viață plini de speranță
Își trag seva nerăbdători
Zvâcnind pofticioși
Să explodeze, sa însămânțeze.

Asupra lor veghează
O cruce de piatră veche
Din Neantul Timpuriu și Ficționar
Al Serenisimei Divinitați.