în casa cu o mie de perdele
soarele taie
în felii mălăiețe
orice

acolo
între camere
se zbat niște ființe

pe trupurile goale
le țipă
pământul ud

sunt proaspete

cu venele suflecate
respiră
greu
sângele învață
pentru prima oară
drumul

geamurile sparte
mor domino
sub
primul puls al lor

ochii înfășurați în cordoane ombilicale
învață să miroasă primele culori
ale durerii

când totul se va sfârși
casa o să fie iar liberă
și curată