in vitro 50


cum să mă lupt cu tine moarte cum e
să-ți smulg rărunchii să-ți sugrum gâtlejul
ai pus un semn pe fruntea mea cu bejul
paloarea urii-n loc de o gutuie
care să-mbrace-n pal feeric vrejul
de ce-mi înfigi în tălpi arzânde cuie
mi-ai smuls nădejdi din trup sfârșit duduie
și-ai aruncat în jar nebun gătejul
ce ai de-mi râcâi josnic pe la ușă
și nu-mi lași soața să se culce lin
ci te lipești de ea ca o căpușă
și-i sfarmi nădejdea-n necurmat suspin
ia-mi mie hâdo trupul de cenușă
să nu-ți mai car poveri ca un asin.


29 august 2006