Ce este viata pentru mine ?
O vraja? Un vis? Un dar ?
O sala de asteptare?
Da! O sala de asteptare.
Unde doar eu...
Sau inca, poate cativa
Asteptam trenul cu nerabdare
Unii mai putini entuziasmati
Cu trecerea timpului
Cu sosirea momentului
Cu stationarea trenului.
Doar eu astept nerabdatoare
Si simt minutele scurgandu-se
Incet, incet parca-n ciuda
Prea incet pentru mine
Prea repede pentru altii
Doar eu sunt cea mai nerabdatoare
Doar eu simt secundele
Transformandu-se in ore, in ani
Sa-mi faca in ciuda,
Sa ma puna sa astept.
Mai mult, mai mult decat trebuie
Mai mult decat vreau...
Mai mult decat e necesar.
Dar nu-mi pierd speranta
Stiu ca trenul meu va ajunge
Si la mine, si atunci
Voi scapa fericita
De sala de asteptare!