uneori mor din greșeală
ziarele pe care le citesc dimineața aduc doar vești rele
spre prânz fiecare literă arde și focul întețit ia și el pauză de masă

stăm amândoi și mâncăm
în tăcere

din când în când focul soarbe din castronul meu cu supă
n-are măsele doar carne în formă de dinți
e rândul sinelui
privesc în farfuria focului mult mai mare decât ochiul proprietate privată
mă uit și tac

așa mâncăm noi la masă cam un ceas și ceva
el zice - aș bea o cană cu apă rece dar rece
eu răspund- să-ți aduc atunci o cană cu apă

dar el focul se stinge

vezi tu iubito
ce sete nebună
pe ziua aia în care mi-ai spus
te iubesc

după masă ascundem bine locul pe care am stat
aruncăm firimiturile
păsări nu sunt
doar un jar care arde mocnit

mâine voi sta singur la masă
cineva a dat din greșeală peste cana cu apă