Ultima noapte



Era o noapte plină de durere,îmbracata în doliu
Tăcerea apasa neîncetat tristețea mea.
Mă așezam nepăsătoare cu grijă in fotoliu
Privind indiferentă sfârsitul unei stea.

Stingând ușor lumina, lăsând spațiul pustiu,
Se indreaptă ușor spre nemurire
O ultimă scrisoare de Adio vreau să scriu,
Rupând din cuget ultima filă de iubire

Focul pâlpâietor încinge suferința mea amară,
Făcând din patul plin de vise de cândva
Sicriu macabru, străin și gol sa pară
Căci nu știam atunci ce va urma

O zi întunecată precum furtuna cea de toamnă
Ajunse sa pătrundă adânc in viața mea
Cu ce-am greșit eu oare?hai spune-mi Neagra Doamnă,
De mi-ai răpit persoana ce dulce ma iubea?

Îngândurată parcă, lipsită de veșnica visare
Aripile mele căzut-au pe pământ
Căci timpurile bune intrat-au în uitare
Si-acum în doliul negru sperantele ai frânt.

Din liniștea uitarii, ultima șansa de iubire,
Se năaruie incet în mintea mea
Iar ochii îmi cunoașste o ultimă sclipire
Și mă ridic ușor cu rasuflarea grea.

O dâră de lumină pătrunde pe fereastra aburită
Mă-tind pe pat privind ale teiului foi,
Cu ochii stinși și inima murită,
Mă-ndrept incet dar sigur,spre orizonturi noi...