Punte de ceară peste anotimpuri;
zile de vară au pierit albastre
sub soarele-neon al tinereții noastre.
Se ofilește muzica de șoapte,
pătrunde toamna-n mine și în toate.

Șuieră vântul în vorbele tale,
chip ofilit sub razele de lună!
Imun la-ngălbenirea îmbrățișării mele
îmi zdruncini somnul
și îmi naști furtună!

Zdrobit de brațul nepăsării tale
sufletu-mi zace și apune
sub frunze amorțite de suspine.