pornești în căutarea unui binevoitor
care să te asculte până la capăt
mașinile împrăștie prin ceață
o lumină palidă
uneori oprirea lor bruscă
îți sfâșie voalul cuvintelor

e o noapte gurmandă repede ești înghițit
de cea mai apropiată casă a unui prieten

îți vine greu să răspunzi ce anume
te aduse atât de străin
sunt noii tăi prieteni (ceilalți
au plecat după glorie de parcă
întâi s-ar naște gloria
și mult mai tîrziu omul)

te ridici și pleci să azvârli
pe rând pietricele în ferestrele
tuturor noilor prieteni
peste tot aceeași întrebare
ezitarea ta îi obosește
iar unii nici nu vor să se trezească

în localuri de noapte mai gâfâie
alămuri în surdină vrei să intri
să-ți curgă în urechi puțină muzică
și astfel să-ți refaci
voalul cuvintelor
dar îți aduci aminte de ultima beție
și mai departe rătăcești până când soarele
e o imensă pată de sânge