Simfonia nopții
Roata soarelui alunecă lin de pe boltă
Întericul sumbru se-așterne ușor pe recoltă
Departe de lanuri de grâu si rânduri de vii,
Se lasă adânca tacere-ntre codrii pustii.

Pădurea adoarme-ntr-un vis plin de mistere
Și cea care merge pe-alei e Zâna Tăcere
Si-împrastie cu mica baghetă valuri de vise
Povestile spuse de ea pe frunze sunt scrise.

Din locul vecinic rasare a nopții mireasa,
Și fluturi mici și albi coboară pe cale aleasă
Iar șirul lor crează un nimb al naturii
Ei lin se scoboară cântând în centrul padurii.

În are plutește un proaspăt parfum de bujor
Și cel ce se-ndreaptă spre lac e-un tânar cocor
Perdeaua de trestii desface și-ncet se ascunde,
Iar raza de argint coboara...și-n lac ea pătrunde.

Iar pânza tăcerii afundă raza senină
Ducând-o în râpa adânca la broasca blajină
Dar raza păatrunde-n tot lacul plin de mistere,
Învăluind parcă si cugetul meu în tăcere.