s-a lăsat amăgitoare noaptea,
cuprinsă de-un întuneric amețitor,
se joacă și luna,
îmi mângâie chipul
sperând să-și alunge singurătatea
e tristă de veacuri,
...deși luminează
asemeni unui zâmbet
ce-ascunde sute de lacrimi
visez in tăcere,
aștern gânduri și șoapte
mă simt abandonată-n tristețe,
încerc să respir, dar imi lipsește aerul,
aș vrea să ascult, dar nu ințeleg tăcerea
unde ești, să pot zbura?
un suflet ce-i singur, nu oglindește nimic
fără parfum, degeaba și floarea...
știu că mă cauți, am aripile frânte...
grea e magia când crezi doar în ea,
de ce nu te-apropii?
strânge-mă-n brațe!
arată-mi lumina,
acoperă-mi ochii...
mângâie-mi buzele ce parcă suspină,
otrăvește-mă cu dulceața,
am să mor pentru tine
șoptește-mi dorințe, dorește-ți în șoaptă
iubește, alintă, sărută, privește...
trăiește prin mine, suspină,zâmbește...
alungă-mi amarul,
uită de lume,
de pașii triști ai singurătății,
ecoul lor apăsător imi inundă timpanele,
amorțind sufletul...
am rămas doar o flacără-n vânt
și dor mi-e de tine.
arată-te-odată!
mai mult decât viața, atât te-aș iubi