zvâcnește soarele de toamnă
pe scoarța cerului,
se dilată cenușiul din mine,
mă-nvăluie.
cu buze bosumflate sorb
din cafeniul privirii tale,
e contagios,
sunt bolnavă de tine acum.

vântul orb îmi încurcă cârlionții,
tu îmi scămoșezi visele,
pe o bancă prăfuită,
la periferie.
îmi vânezi fiecare zâmbet
ce-mi cutreieră chipul
și-l guști.

apoi continuăm plimbarea
pe aleile bătătorite
din parcul ofilit.