Cuvintelor



O, cum dor, cuvintele cum dor!
A minții răsuflare sunt;
Și chiar de-ar fi acum să zbor,
Ele sunt zeii, pe pământ.

Căci luminoasa biruință,
A oamenilor, va fi-n veci,
Și le va fi de trebuință,
Pe ale vieții lungi poteci.

Și totuși dor, căci ascund mult;
Minciună, adevăr, tumult;
Și visele de fericire,
Și drumul nostru spre iubire.

Și astăzi, eu acum le cânt,
Spre slavă, și cu-n mic descânt,
Cât de tulburătoare sunt;
Ca viața noastră pe pământ.


Moș Constantin