Timpul nu a existat,
Doar haos negru-ntunecat.
Și în adâncuri doar o scânteie...

Atât de greu și totuși atâta plăcere
Din ochi de sticlă, vorbe să trăiască
Să se oglindească, să le fie frică
Suspine surde, pline de durere.

Ce e lut, lut rămâne...