aspir cu voluptate de parcă m-aș droga
miroase-a nuci plesnite a struguri brumării
pe mările de frunze cu pânzele umflate
mă simt corsarul mândru al bărcii de stafii

trasez cu păsări arcul plecării amânate
în bălți virgine încă imaginez noi hărți
și doar tresar când mâna cu zgomot se abate
ștergându-mi continentul ce-am tăinuit în cărți

scot arborii din suflet ca ancore de sevă
scheletul lor smucit e dornic să mă vadă
și doar aceste rânduri vor pâlpâi la cârmă
păzindu-mi felinarul de urșii de zăpadă