întorc spațiu decapitând clipe
caut peșteri diforme
mă pierd cu plutiri eruptive-n substrat
stâlpii din ceață bâjbâie roua
mânjind zebre șchioape cuvintelor false
zâmbesc
stândul ca stat mă cheamă să stau

distins cu naștere trucată pauzez inventând roți
arunc gunoaie divizate în pneuri
sub priviri bolnave de oameni normali
rezervist în discernământ am papuci ortopedici
și alerg... încă o teamă:
privirea umilei mele firi... eu du-te raman eu

o crimă pe zi... sânge printre rânduri
adun lacrimi de spaimă
o iubire de-o zi... decor ars și resturi
zâmbesc pentru treceri
ce-a fost? ce-a vrut să fie? poate decor
poate o schizofrenie! alerg în diform tot șchiop
statuind unei clipe ce nu-mi dă pace să stau