istovit de roșu

aerul tremură bolnav de leucemie
în noaptea aceasta
acoperișurile au paloarea unor paturi de spital
și păsările
trec
tac
în lentoarea
vârstelor uitate în fotografii

nici un curcubeu nu va mai îmbujora ploaia
celulele arborilor
muri-vor pe rând
scorburile se vor umple cu leșurile
acelor ce mi-au adus fructe și flori

am doi licurici în loc de ochi până mâine
privit de pe-o stea
sunt probabil o stea
va arde aerul în urma mea
sufletul meu va înveli strugurii cu bruma

visului
istovire de alb