Dintre pietrele toate ascunse în gândul de mai bine al copilului orb
doar lumina dintre zidurile sfărâmate străbate cu greu
spre un cer mereu gri sau deloc pictat de vreo mână pierdută
cu vise de torță preastinsă înainte de vreme

dintre toate sirenele eșuate în golful speranțelor moarte
numai corăbierul norilor va alege pe cea neterminată
pentru o nouă lume fără de coaste fără de drumuri
prin oameni trece cu zgomot vijelia durerii
cioburi se-adună-n ferestre și încă perdeaua

dintre șoaptele tale spre noapte păstrez nemișcarea
nici măcar buzele nici măcar urma de vânt din mansarde
nu mai există fire de praf să-ți desenez chipul în palmă
doar pietre și scâncet orb de copil și o ultimă umbră