dulce tristețe a toamnei
adăpostită în mine
azi soarele îmi pare o himeră
sufletul o groapă comună
în care inimi de îngeri
zac aruncate
e prea dimineață
căldura trupului se stinge încet
iar ploaia trezește
esența anotimpului trecut
pierderi uitate
neputința de a fi