Eram singurul supravietutor al acelei dupa-amiezi
Stam ghemuit pe o sina de tramvai
pandind infrigurata urmele leoaicei pe zapadă
rasuflarea salbatică
umezindu-mi camasa
rostogolindu-ma inlauntrul meu
ca alunecarea inceata a nisipului intre unghii
restul nu este decat filozofie
striga inspaimantat dascalul cu ochelari
ramanand teapan intre capetele noastre
cu bratul ridicat deasupra fruntii
si o traspiratie de sinucigas in cerul gurii
la geam ingheta o pasare neagra
si auzeam cum aripa se agata trosnind
de sticla verzuie
orbecaind indelung
Ca sarutul unui soldat in permisie.