se simte-n toate ca o fremătare
ca o revoltă prin coroane de pădure
e tot viesparul strâns de frământare
căci fumul nu mai poate să-l îndure

se aprinsese-n scorbură o iască
de la un ciob de sticlă furt de corb
îl adusese cuibul să-și gătească
un fel de felinar pentru un orb

înnebunite-n seară de miros
de fum și înserare zăpăcite
prin tot frunzișul parcă dușmănos
aleagă viespi prin aer risipite

încearcă să răzbată împreună
spre loc știut un luminiș cu flori
un așternut de-argint țesut de lună
le-așteaptă gazdă bună înspre zori

dar printre iarba udă când adastă
aripele își udă de la rouă
răcoarea peste toate ca năpastă
le frânge până-n dimineața nouă

de jalea lor par florile cernite
iar soarele se-ascunde după nor
doar corbul ciugulește cuvenite
leșuri de viespi răpuse pe covor