barbar amar

dimineața în zori
cerul apăsat de nori
plângea într-una amar
pe drumul cu mâl îmbâcsit
bețivi ce de-abia s-au trezit
târau cărări barbar.

și fiecare din artera sa
barbar amarul își scurgea
în halbele din bar
plângea și cerul și pămăntul
și singur pe tron...visul
râdea de-acel potop amar.

în jocul visului dea cursul vieții
râdeau în hohote și amărâții
când halbele se terminau
amar cătau cărările
ce le uscase zilele
și mai amar, prin gropi cădeau...

15iunie,2002.En.