"...greșalele noastre
precum și noi iertăm
greșiților noștri..."
zic proștii

"Iartă-mă Doamne"
Și-atât...
Zic poeții
Isteții.

"Iartă-mă Dane,
mă iartă mereu"
Zic și eu...

Mă mir ca țăranu-n troleu,
Cum poate ierta Dumnezeu
Greșeala
aproapelui meu.

Cum poate să-i vadă lui vina
Atunci când se stinge lumina
Și cade cortina.

De-abia mă-nțeleg eu pe mine
De-abia mai trăiesc de rușine
Cu greu sau deloc iert trădarea
Și numai cu mine încep răzbunarea.