Doamne, fă-ți și pentru mine timp
Și chiamă-mă... Îți dau în schimb,
O minte-nsetată care suspină
Cu gânduri calde după lumină.
O inimă de nou născut
Smerenia să-mi fie scut.
Iar sufletul trezește-l în noapte
Să te cheme..., să-ți strige în șoapte:
Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă,
De șaptezeci de ori câte șapte, iartă-mă.
Ajută-mă..., fiindcă voiesc
Să mă schimb, să mă-nnoiesc,
Să înot în Iubirea din gând
Ca peștele în lacrimile-acestui pământ!