Într-un capăt de țară străină
Mă plimbam liniștit și văzui o vecină
Nu știu, zău, de-i puștoaică sau babă,
Nici nu știu dacă-i grasă sau slabă,
Ce-am văzut e un ochi liniștit
Și acolo-năuntru, un suflet pitit.

E un suflet cuminte ce mă-ndeamnă-n tăcere
Să mă bucur de viață și să uit de durere.

Solitar, solidar, eunuc în harem,
Vorba lui iscusită e un mare blestem.

Nu mă-ntorc împotrivă-i de mi-ar face un bine,
Nu mi-e frică de îngeri cât mi-e frică de mine.

Și cu limbă de moarte vă las testament
Eu sunt Domnul și Dracul și omul dement
Din Constanța blesteme și până-n Arad
Voia Mea este asta: "Sadine, don't be sad".