scotea afară paturile și perinile până rămânea gol
identitatea ca un caiet liniat
din care ar fi făcut sărbătoare
dacă dincolo de fiecare mână care ia apă
și mânjește fața
un lux mut s-ar întinde
un om de treabă cu moliciune și fior
în somn catadicsește să treacă fiecare gând în pielea unui
obiect
și să expire

să inspire locuința simplă în foi fixând doar
imaginea înaintea feței
fără dorință de reprezentare
curățeniea și disciplina unui modern
edificiu descifrabil deși
învelit în folii mincinoase
măști cu gust de carne și prefăcătorie

acest om curat a murit cu mătura gândului
între închis și deschis
scotea afară pături și scaune se așezau primii veniți
și priveau o singură stare sublimată
între închis și deschis

tot acest lector
o fotografie
cu margini pe care încă este scrisă
arheologia negativă

ghebosul contemporan redus la ruine

se ia o foaie de hârtie și se pun patul perna
pătura împachetată
un om se întinde pe pat
celălalt se așează pe scaun

de ce mă privești în timp ce dorm
și scrii despre mine?