Vroiam să-ți vorbesc despre demonii
Care bat la ușa mea.
Dar dincolo de umbrele albe ca e nea
Nu ești tu, ci numai fumuri străvezii…
Iar demonii se înghesuie, se luptă
Să deschidă poarta, să ajungă
Să sfâșie cu ghearele umbra lungă,
Crăpată în lungul camerei de ușa ruptă.

Vroiam să-ți vorbesc despre îngerii
Care privesc prin geamul meu,
Care rup cu aripile întunericul greu
Și sărută vântul cu buzele lor trandafirii.

Unde ești tu? De ce nu vrei
Să vezi cum ies la mine duhuri din oglinzi,
Cum demonii țipă la îngerii cei blânzi
Și timpul diform se scurge în fisuri adânci…