Ploaia cade-n jos greoaie,
Dar ca umbre văd zburând
Corbi plutind pe stropi de ploaie,
Printre nori alunecând.

Stau pe trepti să-i văd cum zboară,
Care primul va ceda?
Sub mâna ploii-ncet coboară
Un pui gri de turturea.

Piuitul îi răsună
Reflectându-se în nori,
Singur luptă în furtună
Și în lipsa de culori.

Cade-n balta argintie,
Vreau, dar nu-l pot ajuta;
Cu funebră simfonie,
Moartea vine-acum să-l ia.

Sus în nori se zbat într-una
Corbi ce par a se-ntreba:
Când se termină furtuna?
Cât vor mai putea zbura?

Simt acum un fior rece,
Gheață-ncepe a cădea,
Pe lângă mine Moartea trece,
Corbi extenuați să ia.

Penele devin mai grele,
Ochii mi se-ncețoșează,
Plouă corbi și turturele
Și treptele-mi pătează...