Eu sunt o carare

Catre centrul pamantului

Acoperita de vise ingalbenite.

Stau asezata la granita unei priviri,

Intre clipe prafuite,

Si astept glasul urmelor tale.


Eu sunt un vis ingalbenit

Pe cararea ce duce spre centrul pamantului.

Timpul a uitat sa treaca

De cand varfurile nervurilor mele

S-au indragostit de seva gandurilor tale.

Strecor printre genele soarelui aceleasi veacuri.


Eu sunt o geana a soarelui

Prin care vise ingalbenite strecoara veacuri.

Poetii au spus odata ca lumina din mine

S-a indragostit de luna-

Nu este adevarat.

Toti pot vedea ca eu stau si azi

In asteptarea umbrei tale.


Sunt asteptarea

Pe care vorbele au uitat-o in tacere.

Timpul mi-a lasat doua vieti

Pentru a ajunge in centrul pamantului.

Cararea pe care alerg este glasul urmelor tale,

Nervurile viselor ingalbenite

Inca mai duc seva gandurilor tale,

Iar genele soarelui au devenit demult umbra ta ;

Eu insa te caut pe tine.