azi nu mai simt decвt zgomotul indiscret
făcut de inima ce tânjește după un nou început...
e ca în jocurile pe calculator
când ai pierdut viteză chiar din start
și-n disperare cauți „restart”-ul ...
deși e în perfectă stare funcțională
am impresia că s-a uzat anume-un circuit
creat pentru-anularea senzației de neputință...
să fie regretul un fapt comun,
tăcerile toate - simple-amorțiri ale vieții
în mareea de erori verbale și neînțelegeri?
eu nu mai simt decât cum nepăsarea
începe să mă înfășoare și mai tare-n plasă,
cum tot umanul mi se scurge-ncet prin pori
și face sub picioarele-mi băltoace...
chiar de-aș începe să mă zbat
să caut un remediu pentru dispozitivul virusat,
știu c-ar fi doar o altă enormitate,
căci tot оmi pare de la оnceput incompatibil
cu „soft”-ul meu de modă veche...
așa că nu-mi rămâne decât
să caut prin resurse spre a-mi reînnoi
toate c(h)ip-urile și să încep
a fi оn rând cu lumea...