Ard lumânări vechi în odaie
Cântă un greiere în perete
Clopotul bate, trezește un înger
Care își lasă aripile pe o carte
Fata pescarului întinde mâna
Spre clanța ușii, se răzgândește
Coboară scările, vorbește singură
Trecătorii cad câte unul de somn
Unii se ridică și pleacă mai departe
Lăsând în urmă o dâră de maci

Nu e nici zi nici noapte nici seară
Nici dimineață nu e cum s-ar putea crede
Nu e nici vânt deși hainele
Fetei pescarului flutură
Nici frig nici cald deși cântă în perete
Un greiere, deși a luat foc marea
Nu e cald, dar nici nu e frig
Chiar dacă o privesc cu ochi sticloși
Și barba mi-e grea de chiciură