Mi-am privit mâna stângă
și am tăcut.
Prea multe gânduri încâlcite
în memoria palmei...
Gânduri despre trecut,
despre zâmbete,
despre cuvinte trăite.
Am luat atunci o coala de hârtie
și mi-am rescris palma, si gândurile.
Apoi mi-am privit din nou palma stângă...
Acum reflecta imaginea unei priviri.
Și pentru că nu mi-a plăcut privirea,
Am șters-o cu buretele și am desenat-o așa cum trebuia să fie:
Senină, liniștită, tăcută.
Fără să mai pună intrebări, fără să mai aștepte răspunsuri la întrebări nerostite.
Mi-am rescris bucată cu bucată fiecare zâmbet,
fiecare gest,
fiecare clipă,
până am conturat tabloul unei vieți.