Misterul unei nopți împrăștiate
Se-așază între valurile ei,
Și toate gândurile mele adunate
Înoată pe sub peștele cât trei.

Adânc străbate raza de lumină
Până și-n piatra rece de sub pod.
Tăcerea grai se face și îngână
Un cântec vag, legat de timpul mării cu un nod.

Și-atunci fantoma galbenă apare!
Urlând cu glasul unui vrăjitor
Să ia, să macine și să omoare
Pe cel al sufletelor vânzător.