Ploaia plânge pe cărări străine
Vântul singuratic mai pleacă și vine,
Pe deal în depărtare un om urlă a moarte
Spânzurat de crucea ce a credință bate.


Gândurile-s prezențe cu amintiri trecute,
Cuvintele-s momente și clipe petrecute,
Pe deal în depărtare un om urlă a viață
Spânzurat de crucea ce se vedea în ceață.

Negăm orice trăire a sufletului după
Și ne rugăm la nimeni viața nu-ntrerupă.
Pe deal în depărtare un om urlă de toate
Spânzurat de crucea plină de păcate.