Mi-a spus aseara cicatricea de sub ceas
Ca iti doreai cumva ca eu sa fi ramas,
Ca tu soptit-ai rugaciunea noastra'n gind
Si murmurat-ai cu speranta : "pe curind".

Iar cind cu totii se zoreau spre parastas,
Iti sugrumai o lacrima tacuta-n glas
Si numarai in colorate bombonele
Amprentele iubirii-palide margele.

Iti aranjai esarfa galbena la git
Si te rugai ca sa nu putrezesc urit
Sa poti sa ma privesti in ochi la sapte ani
Apoi la toti milogii tu sa le dai bani.

Din miile de ore strinse sub covor
Cazute obsedant sub pat in dormitor
Menite-a fi doar tipete fara de glas
Ramine atit : o cicatrice sub un ceas.