O să intru în poem să-i resping eul premodern. Bidemensionalul dintre cuvînt și cuvînt îmi va raspunde cu o formă exclamativă cu care dacă m-aș familiariza, intrarea mea
ambițioasă va fi și armonioasă în condiție, va fi și picturală în reprezentare, va fi ce sunt eu cu poemul în poem, va simplifica mult din mine și va micro-universaliza freneticul exprimat eliberîndu-l din mit.

Îmi pierd independența, domnule
mi-o pierd îndeosebi în momente și locuri urîcioase
pentru că sunt sentimentalul siropos la beție
vă doare ceva, nu vă doare
nici pe voi, cum nici pe mine
asemănarea cu amantul tapițeresei
la paritate ia în motive impresia bună
geometrizată
în presă se vorbește mult
minstrul comerțului țintește la dividende
orice asemănare cu tranzacția cu balanțe și plăți
e pur întîmplatoare
în registrul excursionistului șovăielnic
m-a pus pînă și încălțătorul la punct
am în pantofi trei mii de fire din păr de leu
Îmi pierd rușinos independența, domnule