într-o dimineață m-am așezat la masa drumului
ca o fată cuminte și săracă
visam să văd lumea cu ochii mari și verzi și părul răsfirat în vânt
bucatele erau multe și scumpe
iar traista mea goală și ieftină
înainte mama și tata mi-au spus
nu lua dacă nu ai să dai îndoit

încă nu mi-e foame de dimineață ziceam
învelind cu privirea bunătăți spre războiul din mine
apoi
am sărit peste prânz precum peste pârleazul grădinii cu merele acre
la cină
drumul a pus masa pe înserat
mă gândeam să fur
o bucățică mi-am spus
e întuneric și nimeni n-o să mă vadă
n-o să rămân nemâncată peste noaptea rece și neagră

și-am înfulecat cu poftă nebună o singură dată
și-am crezut că știu cum este să fii sătul cu bucate alese
apoi am trăit

și-am aflat dimineața că mă hrănisem cu resturi

acum stau la masa drumului ca o fată cuminte
eu
înfulecând din fata săracă