O palmă din senin venită




O palmă din senin venită
trântește trupu-mi la pământ.
Rămân...
Jumătate cald, jumătate rece

În umbra ta mă bag sfios
Nu e nici cald,
Dară nici rece

Mă vreau cu rădăcini
sub tine,
să cresc încet în jurul tău
și trunchiul gol, mirositor
ca de femeie mult iubită,
mă lasă să-l ating ușor.
Pe frunza verde, aburită
aÈ™ vrea cuvinte de amor
să scriu
cu sânge roșu-argintiu,
să o sfințesc.
Dar umbra ta pleacă tiptil
Mă lasă soarelui drept jertfă
Și mă usuc.
Și strig: Nu vreau!
Mai picură din ochiul tău
un strop din roua cea târzie.
Leșin și cad.
Prinde-mă bine!
Cu-a zecea mână dintr-o sută.

Mă face soarele cenușă
și vântul ca turbat m-aleargă.
M-așez pe buza unui înger
și respirat de doi iubiți,
ajung...
să mor
în trupuri de îndrăgostiți.