Iarnă-n munte ::


Iarnă-n munte
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Daniel-Dumitru Darie [3D]

2006-08-28 | |


Lupii urlă, urlă prin pădure
și aleargă sănii mari pe cer
Cetina de brad se înfioară,
noi venim îmbrățișați de ger.

Caii albi trag pîclele de nouri,
trag albastre aure de zori
Mugurii se învrăjbesc în mine,
albul nopții se prelinge-n nori.

Mai la deal un cîine stă de veghe,
munții-și poartă lacrima de alb,
Doar aici e focul ce purcede
și-ntre inimi întuneric cald.

Vifor aspru urlă în fereastră
răstignit de apelele din rîu,
O săgeată-i mă pătrunde-n sînge
Ca un spic ori ca un bob de grîu.

Lîngă foc e-o cumpănă tîrzie
pe un maldăr mîngîind scîntei,
Apa plînge, nici nu vrea să știe
Că-i otravă numai cînd o bei.

Și în noapte pururi lupii urlă,
urlă vîntul ceața timpuriu,
Sănii albe se tot duc în treceri,
dimineața pleaca în pustiu.
Voineasa, 23.02.1986