Praful

11.10.2005

Praful drumului de țară
Îmi intră-n suflet, se depune
Îl urăsc știind că e
Praful de pe stiva de volume.

Îl privesc uimit :
Se ridică-ncet și zboară
Gânduri trecute revin în minte
Dar nu răsună ca odinioară.

Sunt același om, cu-o altă cale...
De ce-am ales-o oare?
La început era frumos...
Timpul a trecut și nu mai am răbdare.

Calea ce-am urmat-o
Mi-a ridicat în față
Munți de ura și de disperare...
Să-I urc și să-i cobor nu mi-ar ajunge-o viață.

Această nouă cale...
În față împliniri discrete?
Aș fi crezut cândva...
Acum... mi-e teamă că-s regrete.