am cunoscut într-o vară trecuse luna lui cireșar un bărbat ce dansa în ritmul picăturile de ploaie în deșert
și le tot îndesa ca o rouă pe suflet în noaptea plină de luceferi
femeile îi turnau în clepsidră vinul fierbinte din neguri țeseau petic de lumină să i-l așeze la tâmple
bărbatul acesta își poartă gândurile în noaptea timpului ce va să vină
i-au rămas prea puține mistere interoghează absolutul
ce miroase parcă a toamnă târzie

știu că inima-ți este un cerc crăpat sub vraja razelor de lună
în mireasma viței de vie tomana-și despletește legendele
an după an să se ospăteze cu amicii copilăriei la festinul făclii ce se zbate
lasă frunzele să te îngroape sub aura luminii
încerc să te prind într-un portret să-ți pot oglindi sub fruntea ferecata-n cerc
romanțe cu iz de chihlimbar înfiorate de sărutul lunii în pacea umbrei tale
în versuri să te-așez să reînvie basmul cu-arome tămâioase să îți umplu pocalul

hai să sorbim din cupe să simțim puterea pământului și eternitatea cuvântului
piratule de vise nu mai rătăci în noapte amurgul se întoarce nu mai întemeia lumi de iluzii
când toamna-și dezbracă neputincioasă straiul la ultimul bal ce este invitată


Bărbați îmbrăcați în costum la un rând,
Și fete cochete, în rochii de voal,
Aleargă, dispar, parcă intră-n pământ,
Grăbiți să ajungă la ultimul bal.