frigul și isteria cresc aici
în casa glazurată cu fulgi de nea
într-o lume minusculă
mirosind toată a gaz și ulei

stelele se aprind în chibrituri
femeile ies la biserică
duminică de duminică
se roagă
lenin se închide în sanctuar
e răvășit de crizele de leșin

bunicul n-o cunoaște pe fania
astfel boala poate fi doar gestul
puțin grav al ideilor pierdute
doar o voce groasă și covorul
pe care cîinele l-a îngrămădit
într-un colț mort al camerei

identitatea se căptușește firavă
o carte pe un pachet de țigări
și te sustragi literelor
până ți se împleticește privirea
pe foaia subțire

frigul e atât de frumos
două cadavre de ciocolată
intimitatea morților proaspeți
apa mică iscată
de nicăieri vâltori curate

pierderea identității e unsă
din lama cuțitului
așa derapează pe-o bucată
de pâine
intermediară
untul lucește ce minunăție
să te topești în el

e frig e frig nu mai fuma andrușa
două săptămâni pe câmpia siberiană
ți-ajung ca s-o iei tot înainte către soare
pe zăpadă
cu respirația inflamată
și pieptul mic desfăcut la fix
ai ochii țintă
ai ochii țintă
în față ai nu știu ce pădure