Elogiul Zeiței tenebrelor

Luna în noaptea indigo răsare,
Luminînd galaxia cu raze (e absurd, dar...) solare
Flori de cireș răsar în urma pașilor tăi,
Tu, care ești Zeița tenebrelor, cu ochi de cleștar rubinii.

Petale albe de crin înflorit
Se scurg din terifiantul zenit.
Cocorul tărîmului veștejit, în lumea aceasta vremelnică, a poposit.
Tigrul de ametist, de larve de om violent, în larg de savană e încolțit.

Elefantul cu colți de oțel (din nou e absurd, dar...)
din cauza setei a ruginit.
Fenixul în deșertul de aur își dă duhul cel fără sfîrșit.
Fluturi de plumb în chihlimbar azuriu rămîn împietriți.
Doar Zeița rezistă.
Zeița cu salbă din cranii de om de argint.