Vrajă de zgripțuroaică

Candidă sfioasă zâmbești...

Prin monoclul orbit
se zărește noaptea din suflet
Colții tăi ascuțiți ce vor
esența din vine să-mi sfâșie.

Rănit mă ridic
Și-n încercarea de a fugi de tine
Mă-mpiedic și cad...

Amnezic în urma lovirii...
Te iubesc din nou fără a realiza
penetrarea brutal spirituală
dintre îngerul demonic și demonul iubirii.