După ce sortezi tristețea de fericire,aici te pregătești
să innoptezi.
Liniștea devine tot mai apăsătoare,atunci când este
aproape iarnă sau când este pe sfârșite o toamnă târzie,
pe la ora patru dacă privești de pe una din ulițele asfaltate
atunci când soarele dispare înserarea cade blând ,
afară mirosul de seară amestecat cu cel de iarnă
devine cețos.
Mie îmi place noaptea,uneori nu dorm ,stau și las ca aripile
prin care am să închid lumea să cadă și când îmi înroșesc
mâinile adorm de durere.


Când se întunecă și noaptea cuprinde frigul de amândoua mâinile
Lumea dispare lasând străzile pustii,pâna și mașinile uită minute
în șir să mai treacă.
După o anumită oră, câinii răzbat cu strigătele lor tot orașul.
E un limbaj care pune stăpânire pe noapte pe timp pe viață.


Aici iubirea e sfântă printre orele cu inimi de piatră cioplită
Buzele creionează aburi dând naștere la săruturi, înclinând
parcă cerul și clopotele lovite brusc de lumina intermitentă
a semafoarelor.


Spre ziuă se pornesc autobuzele ce fac un zgomot asurzitor
oprind,pornind din stații.
Se face ușor, ușor lumină îngerii fug dintre vise, la Tg-Jiu infinitatea
are o altă formă ea se naște și moare prin poarta unui sărut.