Lacrimi dătătoare de viață

Zi și noapte mă culeg din lacrimi
Și mă aduc la viață ..e o crimă,
Mă ridic ca un izvor din inimi
De sânge spulberate-n iubiri,
Stropite de săruturi virgine
Cu buzele de lacrimi pline…
Născut mereu… mereu, mereu mai gol
De-o lipsă de lacrimi uitate-n dormitor,
Pe podeaua umedă … zilnic însetată
De a mea viață lăcrimată…
De întregi suflete ce mă aduc la viață,
Parcă le aud cum mă strigă
În fiecare dimineață, cum mă privesc
Și parcă-și spun “ Poate mă ridică”…
Mai uit lacrimi , mai uit ceva din tine…
Le-aș plânge dar n-am timp, nici stropi
Și nici sânge de când te-am cunoscut,
În fiecare noapte te uit, în fiecare zi te readuc
În viață doar să mai pot trăi o zi,
Poate într-o zi voi reuși să mă stăpânesc,
Măcar o zi să nu mai lăcrimez…