apoi au venit alte cuvinte să ne călătorească spre duminica apei
nu mai știam dinspre unde iernile înserau
eram doar tăceri cuminți înșirate la fereastra unei morți anunțate
frigul ne desena umbre și contururi imperfecte
am fi putut spune despre noi că venim din depărtări și probabil plecăm spre niciundele oamenilor
am fi putut să ne rostim cuvintele iubindu-ne în cercuri verzi-argintii
dar apele acestea și casele noastre cu lumini aprinse în noapte ne-au pierdut

dinspre duminica apei se aude acest blând semn al unei alte dimineți
se adoarme femeia cea verde se caută mirele ei
doar lumina gravată pe fețele atâtor oameni uitați ne mai pune pe masă un alt sentiment

vom muri
vom muri pe acest prund din Levant rece nefiresc imperfect
oasele noastre vor străluci în lumina unei alte nopți
ca o fiară nostalgică viața mușcând cu sete și foame din noi

dinspre duminica apei venim
purtăm în noi tăcerea oamenilor
și le-o redăm intactă
niciun semn care să vină dinspre niciunde

ar fi trebuit să treacă elian pe aici
dar scriem simulând și ne-am îngăduit libertății încă o iarnă
iată pornim la drumuri lungi spre înserare
unei alte duminici a apei un nou început ne-am fi vrut